CONSTRUCŢII DIN LEMN I. ELEMENTE DE BAZĂ

1. Elemente de economie forestieră Clasificare: după repartizarea în teritoriu: - peste 700 m altitudine  60%; - între 150 şi 700 m  30%; - sub 150 m  10%. după zona de vegetaţie: –peste 1300 m altitudine  alpină; –între 200 şi 1300 m  forestieră; –sub 200 m  stepă. 2

I. ELEMENTE DE BAZĂ 2. Avantajele şi dezavantajele construcţiilor din lemn avantaje: dezavantaje: - rezistenţă relativ mare; - montare-demontare simplă; - conductivitate termică mică; - prelucrare uşoară; - coef. de dilatare termică mic; - tratat  durabilitate mare. - anizotropia şi neomogenitatea; - defecte naturale; - defecte cauzate de insecte şi ciuperci; - sortiment limitat; - influenţa negativă a umidităţii; - inflamabilitatea. 3 după ponderea speciilor: - fag  30%; - răşinoase  30%; - stejar  20%; - altele  20%.

I. ELEMENTE DE BAZĂ 3. Clasificarea construcţiilor din lemn după durata de exploatare (SR EN 1990/NA): după condiţiile de exploatare: - adăpostite;- neadăpostite; - sub apă. după destinaţie: - civile;- industriale;- agricole; - poduri, podeţe;- hidrotehnice;- speciale. după sistemul constructiv: - grinzi;- cadre;- arce; - bolţi;- cupole. 4

I. ELEMENTE DE BAZĂ 4. Materialul lemnos şi caracteristicile sale fizico-mecanice compoziţia chimică: C  50%, O 2  44%, H  6% structura lemnului Fig. 1: Pană din lemn, taiată din trunchi.Fig. 2: Secţiune prin trunchi 5 după modul de execuţie: - în fabrică sau atelier specializat; - pe şantier.

I. ELEMENTE DE BAZĂ secţiuni caracteristice: Fig. 3: Structura unui trunchi (transversal).Fig. 4: Secţiune radială /tangenţială. 6

I. ELEMENTE DE BAZĂ celula vegetală: Fig. 5: Microstructura peretelui celular ce formează lemnul. Fig. 6: Reprezentare schematică la nivel microscopic a unui bloc din lemn de pin. 7

I. ELEMENTE DE BAZĂ anizotropia lemn timpuriu, lemn târziu Fig. 7: Reprezentare microscopică a unei secţiuni transversale de molid (inel anual). 8

I. ELEMENTE DE BAZĂ 6. Clasificarea materialului lemnos după specie: - foioase (salcâm, stejar, gorun, fag, frasin, ulm, plop); - răşinoase (larice, pin, molid, brad). după gradul de prelucrare: - lemn brut (rotund); - lemn ecarisat (cherestea). Fig. 8: Lemn rotund. Fig. 9: Lemn ecarisat. 9

I. ELEMENTE DE BAZĂ clasificare cherestea: - după modul de debitare (tivită sau netivită); - după umiditate: - verde  peste 30%; - zvântată  24 – 30%; - semiuscată  18 – 24%; - uscată  sub 18%. Fig. 10: Cherestea tivită sau netivită. 10

I. ELEMENTE DE BAZĂ - după sortimente: scânduri, dulapi, şipci, rigle, grinzi, etc. Fig. 11: Sortimente de cherestea. 11

I. ELEMENTE DE BAZĂ 7. Defectele lemnului (SR EN :2001) şi clase de rezistenta (SR EN 338:2010) defecte naturale (ale trunchiului şi structurii) şi biologice (insecte şi ciuperci) Fig. 12: Defecte de formă a trunchiului şi de structură: a. Rulură asociată unei crăpături a inimii; b. Crăpătură, situaţie mai des întâlnită la foioase decât la conifere; c. Degradare cauzată de lovituri. 12

I. ELEMENTE DE BAZĂ defecte din cauza crăpăturilor Fig. 13: Principiul tăierii pentru controlul fisurării. 13

I. ELEMENTE DE BAZĂ Clase de rezistență 14

I. ELEMENTE DE BAZĂ defecte din cauza insectelor, microorganismelor, paraziţilor vegetali; contragerea şi umflarea Fig. 14: Deformaţii ale secţiunilor din cauza contragerii.. 15

I. ELEMENTE DE BAZĂ Fig. 15: Contragere sau umflare, răşinoase europene (R), stejar şi fag (F) 16

I. ELEMENTE DE BAZĂ Fig. 16: Reprezentare schematică a evoluţiei umidităţii lemnului. Fig. 17: Contragerea şi umflarea maximă pentru molid, în cele 3 direcţii principale. 17